| REZUMAT: |
În spectrul larg al fenomenelor circumscrise perimetrului
carceral, heteroagresivitatea reprezintă o problematică ce reclamă
aprofundarea comprehensiunii, precum și o abordare transdisciplinară,
în vederea reducerii angajării persoanelor custodiate în manifestări
comportamentale de această factură. Investigarea unei astfel de teme,
în coordonatele programului școlii doctorale, a vizat, deopotrivă,
testarea unor ipoteze privind variabile psihologice, sociale și
administrativ‐instituționale, dar și măsurarea impactului unei
aplicații de utilitate pentru spațiul penitenciar. Incontestabil, în
construcția tezei de doctorat, o astfel de abordare reclamă o
perspectivă multidisciplinară (în opinia autorului), acestea fiind, de altfel, argumentele care au susținut (încă de la stadiul elaborării
proiectului de admitere la școala doctorală – Morar, 2013), implicarea
diferitelor ramuri ale psihologiei: clinică, socială, penitenciară,
educațională, precum și a altor științe: sociologie, psihiatrie, științe
juridice, asistență socială, științele educației. |
|
