| REZUMAT: |
Specialiştii şi în general cei care s-au aplecat mai mult asupra cunoaşterii şi înţelegerii resorturilor care au guvernat relaţiile internaţionale în general, cele ale României cu marile puteri în special, pot constata cu satisfacţie preocupările din ultimii ani privind relaţiile româno-britanice, preocupări în care s-au ilustrat cercetători de marcă între care Paul Cemavodeanu, Beatrice Marinescu, Valeriu Florin Dobrinescu, George Cipăianu, Gheorghe Buzatu etc.
Acestora li s-a alăturat de curând istoricul Tiberiu Velter prin cercetarea relaţiilor dintre cele două ţări în intervalul 1914-1918 între altele pentru că această perioadă a fost mai puţin studiată.
Ceea ce l-a determinat pe autor să se oprească asupra relaţiilor româno-britanice din anii primului război mondial a fost constatarea că aceste relaţii au fost pe de o parte deosebit de importante, pe de altă parte destul de anemictratate până acum, numai tangenţial şi, deci, literatura istorică care le acoperă este \"relativ săracă\", existând, însă, un consistent material de arhivă, internă şi externă, necercetat sau nelucrat în mare măsură.
Autorul s-a străduit în măsura în care informaţia nouă, cu precădere din arhive, i-a stat la îndemână, să acopere şi să elucideze aproape toate aspectele acestor relaţii politico-diplomatice.
Modalitatea de lucru a constat în principal în analiza pe de o parte a relaţiilor bilaterale în contextul relaţiilor internaţionale şi al politicii generale britanice faţă de zona sud-est europeană, iar pe de altă parte în analiza raporturilor directe dintre cele două state, unul mic, decis să-şi afirme personalitatea, să-şi apere şi consolideze independenţa şi să-şi realizeze unitatea naţională, şi o putere de vocaţie planetară, cu interese specifice pentru această parte a continentului european. [...]
|
|
