REZUMAT: |
Noţiunea de infinit a fost de-a lungul timpului obiectul multor speculaţii, cu deosebire din partea filozofilor şi teologilor.
Cele mai multe dintre ele nu depăşesc valori metaforice, iar altele
sunt de-a dreptul fanteziste, şi nici nu putea fi altfel; \"infinitul\" este
o noţiune matematică pe deplin integrată în corpul matematicii, cu
posibile alte conotaţii, dar analiza infinitului presupune utilizarea
limbajului şi metodelor specifice matematicii. Tot ceea ce ştim
astăzi despre infinit din perspectiva evoluţiei matematicii - ce nici
n-ar putea fi concepută fără noţiunea de infinit - se datoreşte
geniului matematicienilor.
Cartea se adresează cititorilor cu cunoştinţe elementare de
matematică, ce nu depăşesc nivelul fracţiilor zecimale, dar care au
dorinţa de a înfrunta fascinaţia infinitului şi a deschiderilor sale.
Asta a presupus o transpunere din forma naturală a limbajului
matematic a ideilor şi descoperirilor privind infinitul, în limbajul de
toate zilele. O astfel de operaţie prezintă, inevitabil, un câştig dar şi
o pierdere în acelaşi timp. Cititorul este singurul care poate aprecia
măsura reuşitei. Din loc în loc, textul este întrerupt de câte o formulă
sau ecuaţie; o carte de sau despre matematică fără formule, este o
imposibilitate. Stephen Hawking, celebrul fizician, menţiona într-o
prefaţă opinia că fiecare formulă inclusă în carte, înjumătăţeşte
vânzările. Poate că are dreptate, dar ne-am asumat acest risc şi
pentru că relaţiile matematice menţionate nu depăşesc nivelul
cunoştinţelor de liceu, iar cititorul care nu le stăpâneşte le poate
ocoli fără să piardă înţelesul de fond al expunerii. Un ajutor
substanţial vine din partea schiţelor înserate în text, care spun adesea
mai mult decât zeci de fraze.
Tot o imposibilitate, din punct de vedere al concepţiei şi
scopului lucrării, ar fi fost evitarea tratării unor teme mai subtile, cu
un grad de abstractizare mai ridicat, cum sunt cele cuprinse în
ultimele două capitole. Curiozitatea şi interesul pot depăşi un astfel
de handicap. [...]
|
|