| REZUMAT: |
Perspectiva volumului este, deci, teologică, nu în mod simplu istorică, Omul Iisus Hristos reperat pe traseul istoriei umane fiind recunoscut și drept Dumnezeul coborât în timp pentru a recupera omenirea întreagă. Cum a fost posibilă dubla identitate? De om istoric și Dumnezeu supratemporal, de om natural și de entitate supranaturală? (Dar cum e posibilă dubla identitate a fotonului de lumină ca „undă” și „corpuscul” simultan?) Ne răspunde într-o manieră liturgică troparul: „...în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul și pe tron împreună cu Tatăl, toate umplându-le, cel ce ești necuprins”. Iar dogmatica ne nuanțează că unirea dintre dumnezeire și umanitate în aceeași entitate s-a făcut „...în mod neamestecat și neschimbat, în mod neîmpărțit și nedespărțit”. |
|
