| REZUMAT: |
Importanța zonelor umede, cu precădere a turbăriilor, ca zone ce se constituie într-unul din cele mai importante rezervoare de carbon și biodiversitate este semnalată, din ce în ce mai frecvent, pe plan internațional. Deși cu suprafețe mai mici ca pondere, dar nu mai puțin importante, o parte consistentă a turbăriilor din România au fost catalogate ca ecosisteme degradate. Printre principalele presiuni antropice cu care acestea se confruntă, menționăm drenarea, suprapășunatul, prezența unor specii invazive etc. Reglarea sau optimizarea bugetului hidric din perimetrul turbăriilor, alături de măsuri de stimulare a menținerii biodiversității existente, devine una din cele mai agreate și eficiente acțiuni de restaurare. |
|
