| REZUMAT: |
Spaţiul românesc al Evului Mediu a fost, aşa cum am mai spus-o în cuprinsul lucrării noastre, un spaţiu prin excelenţă supus presiunii Cruciadei. Chiar dacă vorbim despre un teritoriu periferic al Christianitas, el a resimţit din plin convulsiile din centrul universului Bisericii Romane iar cruciada este un exemplu concret în acest sens. Am văzut teocraţia papală în plin avânt în secolul al XIII-lea, reculul reprezentat de micro-cruciadele secolului al XIV-lea, o veritabilă renaştere a spiritului Războiului Sfânt, cel puţin în prima jumătate a secolului al XV-lea şi, desigur, lunga decădere a ultimelor veacuri analizate. |
|
