| REZUMAT: |
Antropologia este bine situată pentru a gândi suferința celuilalt. În primul
rând, s-a putut observa – inclusiv prin exemplele invocate de noi – că suferința
umană e surprinzător de des originată în alteritate: a da o altă interpretare unui
obiect decât cea din cultura ta, a justifica discriminarea prin inferioritate, a face
ceva neașteptat într-un moment de criză, conflictele, războiul în sine sunt forme
de alteritate la viața obișnuită, care generează suferința. Am arătat că prin
conceptualizarea suferinței putem ajunge la acele interstiții ale relației individsocietate,
conceptualizări ale puterii și marginalizării, ale transcomunitarului și
infrapoliticului care ne ajută să înțelegem societatea și dincolo de aspectul
tipologic al suferinței. Am numit acest obiect societate politică pentru a atrage
atenția că suferința este, în primul rând, generată de conflicte politice și de
proasta administrare și tratare, respectiv de administrarea neechitabilă, adesea
exploatativă a resurselor și oamenilor. |
|
