| REZUMAT: |
Întreaga noastră cercetare a urmărit investigarea evoluţiei raporturilor
româno-sârbe/iugoslave de-a lungul unor perioade istorice diferite cu scopul
de a detecta natura relaţiei bilaterale şi factorii (endogeni/exogeni, materiali/
ideatici, intenţionali/situaţionali) care au determinat anumite cursuri de
acţiune. Cercetarea noastră a evidenţiat că, încă de la sfârşitul secolului al
XIX-lea, România şi Serbia nu au întâmpinat litigii insurmontabile şi că au
manifestat mai degrabă predispoziţie spre conlucrare şi angajare în eforturi
de cooperare regională. Perioada interbelică, marcată de eforturile României
şi ale Iugoslaviei de a se angaja în construirea unui microsistem de alianţă
regional (concretizat în Mica Înţelegere şi în Antanta Balcanică), denotă
predispoziţia celor două state de a elimina antagonizarea şi de a identifica
cunoştinţele împărtăşite privind nevoia unui sistem de securitate regional;
astfel, România şi Iugoslavia şi-au construit identităţi de state aliate. |
|
