| REZUMAT: |
Prefaţă la ediţia română. Apariţia acestei versiuni româneşti a jurnalului şi a corespondenţei generalului Berthelot – publicate mai întîi de mine –, referitoare la cele două misiuni ale sale din România, în 1916-1919, reprezintă un adevărat eveniment editorial, care prilejuieşte o înaltă satisfacţie (profesională şi personală) şi pe care îl apreciez în mod deosebit.
Berthelot nu s-a bucurat niciodată, în Franţa, de recunoaşterea pe care ar fi meritat-o, poate tocmai din cauza anilor petrecuţi departe de prim planul Frontului de Vest, acolo unde mulţi dintre contemporanii săi au dobîndit o firească apreciere publică. Românii, însă, l-au considerat, în întreaga perioadă interbelică, drept
una dintre cele mai reprezentative personalităţi ale istoriei lor naţionale, incluzîndu-1 printre cei care au contribuit, în mod decisiv, la ctitorirea României Mari. Din nefericire, unele considerente politice impuse României în timpul celui de-al doilea război mondial şi sovietizarea ce a urmat au provocat tăinuirea sau deformarea aportului său şi a membrilor misiunilor pe care le-a condus la înfăptuirea idealului românesc în
anii primului război mondial. Aşa se explică faptul că, împotriva voinţei lor, timp de o jumătate de secol, românii au trecut prin viaţă ştiind puţin sau nimic despre acest capitol important al istoriei lor naţionale. Ediţia de faţă le va oferi, iată, accesul la însemnările zilnice ale lui Berthelot, dintr-o perioada care a purtat poporul român între agonie şi extaz. [...]
|
|
