| REZUMAT: |
Cartea de faţă, în proiectul său, s-a dorit a fi un volum omagial dedicat profesorului nostru la împlinirea vârstei de 7o de ani, dar datorită faptului că „timpul nu a mai avut răbdare”, el s-a autoconvertit într-un volum „in memoriam”
Aceste câteva rânduri care au „privilegiul” de a prefaţa volumul sunt, în fond, pe lângă un succint exerciţiu de rememorare schiţa nepretenţioasă a unui capitol de istoria istoriografiei româneşti, pe care l-a împlinit prin opera sa Prof. Pompiliu Teodor, cel care, deopotrivă, a scris şi a reflectat despre fenomenul istoriografiei româneşti. În această ipostază de graţie, ca autor şi temă în scrisul istoric, poate fi plasat cu strălucire profesorul nostru. [...]
|
|
