| REZUMAT: |
Încă de la începutul secolului al XX-lea, Reja (1907) vorbea de un impuls de creaţie în sfera artistică, cu note particulare la diferiţii bolnavipsihici. El sublinia faptul că produsele artistice ale bolnavilor psihici pot fi analizate ca modalităţi prin caresubiecţii îşi exprimă unele tendinţe inconştiente, activitatea de realizare a acestora având rol catartic. Lucrările de sinteză realizate de Reja (1907) şi de Vinchon (1924) analizează probleme ca: arta şi perversiunile instinctive; arta, constituţia epileptoidă şi epilepsia; arta şi schizofrenia; arta şi celelalte forme de psihoze. |
|
