| REZUMAT: |
Dezvoltarea calculului matematic are la bază procedee de aproximare şi unul dintre cele mai moderne capitole ale teoriei aproximării se referă la aproximarea funcţiilor cu ajutorul operatorilor liniari şi pozitivi.
Bazele teoriei aproximării funcţiilor continue cu ajutorul acestui tip de operatori au fost puse în 1952 de H. Bohman şi consolidate prin sistematizări şi generalizări între 1953-1959 de P.P. Korovkin.
Aceşti matematicieni au marele merit de a fi descoperit un criteriu pe cât de puternic pe atât de simplu de testat când un şir de operatori liniari şi pozitivi (Ln)n>x devine un proces de aproximare pe spaţiul C([0,1]), adică (Z/n)n>i să conveargă uniform spre / pe [0,1] pentru orice funcţie / € C([0,1]). [...]
|
|
