| REZUMAT: |
PREFAŢĂ. Inteligenţa organizaţiilor: Rutinele şi managementul
gândirii colective este un studiu despre coerenţă şi schimbare
la nivelul personalităţii individului, dar şi la nivelul
organizaţiilor umane. Ambele sunt definite ca structuri de
cunoştinţe, iar dinamica lor este identificată cu procesele
cognitive care duc la schimbare (sau la absenţa schimbării) cu
alte cuvinte, la învăţare sau la eşecul de a învăţa. Ca
organizatori ai memoriei, individuală ori colectivă, structurile
de cunoştinţe ghidează prelucrarea informaţiei în procesul de
interpretare şi prin aceasta, adaptarea unică a
organismului/organizaţiei la situaţiile de viaţă şi lecţiile extrase
din ele.
Ca orice structuri (sau scheme) cognitive, structurile de
cunoştinţe ale personalităţii şi cele ale organizaţiei sunt înţelese
ca subiect al dezvoltării şi schimbării continue, prin procesele
de asimilare şi acomodare. Asimilarea (schematizarea) şi
acomodarea (modificarea schemelor) au funcţia psihologică a
echilibrării motiv aţionale, iar caracteristica definitorie a
echilibrării este integrarea experienţei, înţelesurilor şi
acţiunilor, altfel, discrepante. Asimilarea este înţeleasă ca
invocarea de către individ/organizaţie a structurilor, schemelor
sau scenariilor existente pentru a procesa experienţa, iar
acomodarea, ca trecerea individului/organizaţiei la formarea
noilor (şi reformarea vechilor) structuri, scheme şi scenarii
adaptative pentru a procesa experienţa. [...]
|
|
