| REZUMAT: |
Cumpărați cartea în format tipărit.
1. AUTISMUL - UN MIT TENACE. Scurt istoric al cercetărilor. William Shakespeare, cu o intuiţie uimitoare, explica raţiunea
pentru care mitul copiilor sălbatici devenise oarecum credibil atât în
perioada în care a trăit el, cât şi mai târziu. In Poveste de iarnă, regele
Leontes doreşte moartea noului său născut, dar nu are curajul să
comită el însuşi acest act; îi ordonă lui Antigonus să facă acest lucru
în locul lui, dar acesta pledează pentru viaţa copilului, până când îl
înduplecă pe rege să îl cruţe; acesta decide abandonarea lui în natură,
iar Antigonus se roagă pentru sufletul copilului, sperând să fie găsit şi
hrănit de vreun animal.
Poveşti străvechi stabiliseră deja o punte între lumea
fantastică a fiarelor şi fiinţa umană, relatând experienţele unor copii
abandonaţi şi crescuţi de animale. Mai mult, aceste poveşti ofereau şi
asigurări legate de soarta acestor copii pierduţi, care nu erau în mod
obligatoriu sortiţi pieirii. Mitul "copilului sălbatic" reflectă, cu alte
cuvinte, dorinţa generală de a crede într-o natură generoasă, care,
într-o manieră sau alta, are grijă de toţi copiii ei. Acest mit explică
însă, într-o oarecare măsură, şi faptul că există copii care sunt
percepuţi ca total diferiţi şi în raport cu care se manifestă o distanţare
evidentă. [...]
|
|
