| REZUMAT: |
PREFAŢĂ. Cu publicaţia de faţă, cea de a opta apărută în seria Studia Censualia Transsilvanica, ieşim
din tipicul obişnuit, al recensămintelor populaţiei, şi oferim o informaţie de o cu totul altă natură,
însă nu mai puţin importantă. De data asta va fi vorba de recensământul agricol, efectuat în 1895,
pe teritoriul întregului Regat al Ungariei, deci inclusiv pe arealul transilvan. Este o lucrare de
mare importanţă pentru cunoaşterea situaţiei concrete, la scara cea mai de jos a unităţilor
administrative de atunci, care coincid practic cu localităţile actuale. Importanţa lucrării se
datorează mai multor elemente, în rândul cărora trebuie menţionate bogăţia şi consistenţa datelor
culese, dar şi faptul că este vorba de primul recensământ agricol modern efectuat de statul
maghiar. În adevăr, anterior mai fuseseră trei înregistrări ale efectivelor de animale, două cu
ocazia unor recensăminte de populaţie - în 1869 şi în 1880 - şi una - în 1884 - special dedicată
acestei probleme, după ce se văzuse că suprapunerea a două tipuri de înregistrări (populaţie şi
animale) afectează calitatea acestora. Nimic însă din ceea ce se realizase anterior nu poate fi
comparat cu recensământul din 1895, care se concentrează atât asupra efectivelor de animale cât
şi asupra terenurilor, a modului de utilizare a acestora precum şi asupra dotării gospodăriilor cu
utilaje agricole.
Operaţiunea a fost iniţiată încă din 1892, dar amploarea ei, ca şi alte evenimente au făcut ca
legea de efectuare a recensământului să fie adoptată doar la 25 mai 1895, fixându-se ca dată de
reper a înregistrărilor ziua de 20 noiembrie 1895, iar pentru desfăşurarea operaţiilor propriu-zise
de culegere a datelor prevăzându-se un interval de 10 zile, mai exact până în 30 noiembrie.
Munca de recenzor nu a fost, în general plătită. În această activitate au fost antrenate persoane de
vază ale fiecărei localităţi (medici veterinari, funcţionari din instituţiile statului sau primării, preoţi,
învăţători etc.), cunoscătoare a limbii maghiare (limbă în care s-au întocmit toate documentele),
dar şi a limbii populaţiilor de alte etnii, pentru a putea purta un dialog normal cu subiecţii
chestionaţi (având la îndemână un exemplar din chestionare tradus în limba respectivă). În
instrucţiunile de realizare a recensământului a fost stipulat că dimensiunea unei secţii de recenzare
să fie de cel mult 200-250 de gospodării, considerându-se acest efectiv ca o limită superioară a
posibilităţilor normale de lucru pentru un recenzor, în timpul celor 10-11 zile avute la dispoziţie. [...]
|
|
