| REZUMAT: |
Europa este recunoscută pe plan internaţional ca fiind un CENTRU ŞTIINŢIFIC major, aici producându-se o treime din producţia ştiinţifică a lumii, cu toate acestea Europei îi lipseşte încă dinamismul traducerii acestor cunoştinţe ştiinţifice în termeni de inovaţie şi schimbare, caracteristic SUA şi Japoniei. Universităţile deţin datorită poziţiei lor dominante în domeniul cercetării, educaţiei şi inovaţiei cheia dezvoltării unei economii şi a unei societăţi bazate pe cunoaştere. Actualmente universităţile europene angajează în medie 34% din numărul total al cercetătorilor din Europa (Germania - 26%, Spania - 55%, Grecia - 70%), la nivelul acestora derulându-se 80% din cercetarea fundamentală la nivel european. Odată cu internaţionalizarea educaţiei şi cercetării universităţile trebuie să facă faţă unei competiţii din ce în ce mai dure la nivel internaţional, la această competiţie adăugându-se, în domeniul cercetării, competiţia cu alte instituţii de cercetare şi necesitatea implementării de mecanisme de transfer tehnologic şi de tranfer de cunoştinţe rapide şi eficiente. [...] |
|
