| REZUMAT: |
În Transilvania au trăit împreună de secole, şi trăiesc şi azi români, maghiari, saşi, evrei, precum şi alte etnii mai puţin numeroase. Prin urmare, această regiune istorico-geografică cu o istorie bogată, de peste un mileniu şi o soartă foarte diversă, ocupă un loc deosebit în Europa, din punct de vedere al varietăţii limbilor, a confesiunilor, precum şi al culturilor prezente aici. Transilvania a aparţinut de-a lungul secolelor mai multor formaţiuni statale şi, din această cauză, relaţiile seculare dintre diferitele etnii şi confesiuni pot fi caracterizate prin cooperare statornică, dar şi prin conflicte periodice, precum şi confruntări armate. Ideea de cooperarea a fost nutrită de interesele comune de dezvoltare economico-socială, precum şi de solidaritatea creştină, în timp ce conflictele erau cauzate, pe de o parte, de inegalităţile sociale, iar pe de altă parte, de tendinţele religioase diferite. Diversele experienţe istorice au dat naştere la viziuni istorice contradictorii şi astfel, istoriografia diferitelor confesiuni prezintă atitudini variate în ceea ce priveşte judecarea şi evaluarea evenimentelor trecutului. Ca urmare, pare adecvat a fi aplicate în Transilvania recomandările Bisericilor europene, formulate în Carta Ecumenică, la punctul 3: „În duhul Evangheliei noi trebuie să reconsiderăm istoria Bisericilor creştine care este marcată de multe experienţe bune, dar şi de schisme, ostilităţi şi chiar de confruntări armate.” Pentru a înţelege însă „viziunea istorică a altora”, cuprinzând atât evenimentele pozitive, cât şi pe cele dureroase, este deosebit de importantă atât cunoaşterea evenimentelor istorice, trăite şi interpretate diferit pe plan local, cât şi tratarea istoriei tuturor naţiunilor prezente în această regiune. |
|
