| REZUMAT: |
Autorul încearcă să realizeze o ordine ideatică cu care trebuie să se înnobileze toţi cei care desfăşoară acţiuni de transformare a spaţiului geografic. Acesta, spaţiul geografic, rezultat din şi la interferenţa geosferelor, care cuprinde mediul abiotic şi biotic, în care se include şi omul cu acţiunile lui transformatoare, reprezintă un “hiperspaţiu” (după I. Ianoş, 1987) de manevră a individului şi societăţii, din care se extrage seva existenţei şi a bunăstării. Nevoia organizării şi exploatării acestuia după reguli şi norme validate de ştiinţă şi experienţa istorică a omenirii, derivă din caracterul lui limitat, limitare redusă la dimensiunile Pământului ca geoid de rotaţie.
Lucrarea de faţă realizează o pleodarie pentru eradicarea empirismului în probleme de modelare şi transformare teritorială. Prin intermediul ei se doreşte a se aduce în faţa noastră acele repere ştiinţifice, care cuprinse într-un sistem holarhic coerent şi aplicativ, conduc la efecte teritoriale sinergice şi armonioase, care se înscriu în dimensiunile scării umane, la modul cel mai general. |
|