| REZUMAT: |
Ce este educația? Dacă am întreba trecătorii de pe stradă, cu siguranță toată lumea ne-ar da un răspuns, deoarece fiecare dintre noi a avut tangență cu acest concept și îl poate defini prin prisma experiențelor proprii acumulate în familie, în instituții educaționale, din cărți, din interacțiunile cu ceilalți oameni sau din alte surse.
În această căutare de definiții am întâlni cu siguranță o sumedenie de termeni care țin de contextul actual al învățământului pe plan național și internațional, precum: evaluare, competențe, bacalaureat, politici educaționale, studiul PISA, clasamente universitare, procesul Bologna, EHEA, internaționalizare, învățământ de calitate și de masă, recunoașterea diplomelor, angajabilitate, societate informațională etc. Prin mass-media și internet suntem expuși în fiecare zi unei avalanșe de informații legate de sistemul educațional și de procedurile administrative,
de relația dintre profesori și elevi, de politici și trenduri naționale și internaționale. Dar oare în acest labirint de informații și în graba de a le procesa nu ne scapă ceva esențial? Ne mai întrebăm oare ce știm de fapt despre educație? Care ar fi esențialul ei? Cu ce ne îmbogățește viețile? Devenim oare mai fericiți prin educație? |
|