| REZUMAT: |
După cum foarte frumos şi sugestiv precizează Viorel Nicolescu, „la loteria eredităţii acelaşi număr nu iese niciodată de două ori”, fiecare copil fiind unic în felul său. (Nicolescu, V., (2006), pag. 5) Tocmai de aceea educaţia trebuie să aibe în vedere individualizarea la nivelul procesului instructiv‐educativ şi nu uniformizarea educabililor, indiferent de modul în care aceasta s‐ar realiza. Pedagogiile alternative sunt cele care deplasează centrul de greutate în ceea ce priveşte educaţia, de la profesor, din exteriorul clasei, spre interiorul acesteia, mai precis spre educabili, încercând să susţină şi să realizeze în acelaşi timp acea individualizare a educabililor priviţi ca torţe ce trebuiesc aprinse şi nu ca simple vase ce trebuiesc umplute. Aceste alternative educaţionale coexistă alături de sistemul traiţional de învăţământ la nivelul întregii Europe, ţara noastră nefăcând notă discordantă. |
|