| REZUMAT: |
De prea de multe ori Critica rațiunii pure a lui Kant fost receptată ca o încercare reușită de delegitimare a metafizicii, teoria ideilor fiind considerată drept lovitura finală care a provocat prăbușirea filosofiei speculative de pe piscurile fictive unde zăbovea nestingherită de milenii. Critica rațiunii pure este din multe puncte de vedere o
carte a limitelor: limitele experienței, limitele intelectului și limitele rațiunii. Din aceste limite rezultă concomitent o întemeiere și o delegitimare: matematicile și fizica pură își găsesc temeiul de nezdruncinat în sensibilitate, respectiv în intelect, în vreme ce metafizica este aruncată pe tărâmul dualității și contradicțiilor rezultate din natura antinomică a rațiunii însăși. |
|