| REZUMAT: |
Existenţa este o mare călătorie, un etern exil, un pelerinaj spre
Ierusalimul celest, care nu se face, contrar aparenţelor, niciodată
singur, ci întotdeauna cu şi prin intermediul celorlalţi. Omul devenit
Homo viator, în lunga sa călătorie, va face nenumărate popasuri, va
primi ajutor, mâncare şi găzduire din partea celor întâlniţi pe drum.
Importantă este parcurgerea drumului către Destinaţie. În acest sens
(direcţionat), François Bréda a trasat parcursul său ontologic: „Acolo
îmi aleg, în consecinţă, locaşul etern, Cetatea mea eliziană, unde
«moartea», această sperietoare priapică a tuturor grădinilor istorice,
nu are viză de intrare, acolo în capul lor, acolo am să subzist şi acolo
voi fi alimentat, printr‐un proces continuu de sacrificiu, cu sângele şi
cu funcţionalitatea trupurilor lor în veşnică reconstrucţie. / Exist
pentru că există ei, şi până ce există ei, alt ascunziş ontologic mai bun
nici nu ar fi putut găsi nici un alt om. / A fi în cei ce vor veni: iată
singura depăşire posibilă a condiţiei umane”. |
|