BUTA Mircea Gelu
ARHIVELE BISTRIŢEI ANUL II, FASCICULA 2(6) RELAȚII INTERCONFESIONALE ÎN TRANSILVANIA

 
  ISTORIE
   
  978‐606‐37‐0184‐9 ISSN‐L: 2558‐8958
  2017
 
  E-BOOK INTEGRAL
Format: add to cart
   
REZUMAT: Istoricii ne învață că cele mai importante popoare cunoscute ale Transilvaniei au fost, în ordine cronologică, daco-geții și romanii (latinofonii), în antichitate, apoi românii, ungurii, sașii și secuii, în vremurile medievale. Musafiri pe teritoriul Transilvaniei, la fel ca ungurii și secuii, coloniștii germani s-au grăbit să facă cauză comună cu ceilalți oaspeți, pentru a-i scoate pe autohtoni din viața publică și a le acapara proprietățile. Erau vremuri când peste modelele spirituale de viață răsăriteană bizantină s-a adăugat cel apusean catolic, iar mai apoi o importantă componentă protestantă, cu care o perioadă îndelungată de timp s-au aflat în competiție și dispută, periclitându-și reciproc existența. A fi creștin catolic, luteran sau calvin pe pământul Ardealului însemna să fii un cetățean privilegiat, pe când ortodocșii, păstrătorii celei mai vechi forme de credință creștină din fosta provincie a Daciei romane, au rămas practicanții unui rit tolerat, căruia multă vreme i-au fost interzise drepturile de a-și ridica biserici și zidi clopotnițe.