| REZUMAT: |
Istoricii ne învață că cele mai importante popoare cunoscute ale
Transilvaniei au fost, în ordine cronologică, daco-geții și romanii
(latinofonii), în antichitate, apoi românii, ungurii, sașii și secuii, în
vremurile medievale. Musafiri pe teritoriul Transilvaniei, la fel ca
ungurii și secuii, coloniștii germani s-au grăbit să facă cauză comună
cu ceilalți oaspeți, pentru a-i scoate pe autohtoni din viața publică și a
le acapara proprietățile. Erau vremuri când peste modelele spirituale
de viață răsăriteană bizantină s-a adăugat cel apusean catolic, iar mai
apoi o importantă componentă protestantă, cu care o perioadă îndelungată
de timp s-au aflat în competiție și dispută, periclitându-și reciproc
existența.
A fi creștin catolic, luteran sau calvin pe pământul Ardealului
însemna să fii un cetățean privilegiat, pe când ortodocșii, păstrătorii
celei mai vechi forme de credință creștină din fosta provincie a Daciei
romane, au rămas practicanții unui rit tolerat, căruia multă vreme i-au
fost interzise drepturile de a-și ridica biserici și zidi clopotnițe. |
|