| REZUMAT: |
Această lucrare a fost elaborată cu intenția legitimă de a realiza o perspectivă epistemică asupra substanțialismului ca parte integrantă a fenomenologiei universale, constituită în și prin ceea ce putem numi filosofia cognitivă. Respectând valorile filosofiei universale, fenome-nologia se înscrie în prefacerile filosofiei ca disciplină aplicată la nevoile omului aflat în mileniul al III-lea de existență istorică (e.n.). Progresul științific și valorile morale se află în centrul preocupărilor unei filosofii orientate către omul concret care încearcă să compa-tibilizeze valorile științifice cu toate celelalte valori. Creatorii acestui sistem filosofic au perceput corect necesitatea unei legături durabile între filosofie și știință, între esență și fenomen, între teoretic și practic. Într-un echilibru fragil, cunoașterea fenomenologică a început să abordeze problemele esențiale ale existenței și manifestărilor umane. Aspirația către perfecțiune, către o concordanță a valorilor care gravitează în jurul vectorului moral-etic, a consolidat pașii fermi ai evoluției acestui tip de gândire. Astăzi ne aflăm în fața unei modalități de abordare a problemelor care deține o metodologie flexibilă, ce ține cont de dinamica evoluției sociale, culturale și morale ale omului. În profunzimea acestei noi construcții filosofice se află credința creatorilor ei, mai exact convingerea că acest tip de abordare a realității concrete valorifică maximal eforturile anterioare de cunoaștere a lumii. Toate aceste manifestări au loc sub semnul eticii impuse de dorința perenă a omului de a cuprinde cognitiv si moral cvasitotalitatea lumii omului. Atitudinile analitică și descriptivă necesare reflecției fenomenologice au condus spre o nouă perspectivă asupra existenței omului în contextul unor modificări semnificative determinate de globalizare. |
|