| REZUMAT: |
Pentru români, conştiinţa apartenenţei lor la acelaşi izvor etnic a
fost suportul trainic al puterii lor de a se ridica deasupra vitregiei
veacurilor. Această conştiinţă a constituit pentru neamul nostru
fundamentul încrederii că trebuie să vină timpul în care va putea să
trăiască unit, liber şi singur stăpân pe destinele sale, în care să-şi poată
pune plenar în valoare întreg geniul său creator, întreaga sa energie
constructivă. Lupta pentru realizarea idealului unităţii statale se
regăseşte, în mod constant, în întreaga viaţă – sub toate aspectele – a
locuitorilor dintre Carpaţi şi Mare. Ea îşi are temeiul în vieţuirea
neîntreruptă pe acelaşi teritoriu, în conştiinţa unităţii de origine şi neam,
de limbă şi obiceiuri, de structură psihică, în numeroasele şi
neîntreruptele legături ce au existat, de-a lungul secolelor, între toate
provinciile româneşti, între toţi românii. Aceasta este şi motivarea
temeinică a împlinirii unei aspiraţii multiseculare şi care a constituit o
permanenţă în gândirea, simţirea şi acţiunile poporului român din
străbuna vatră a Daciei. |
|