| REZUMAT: |
Doctrina creștină învață că Dumnezeu a fost la început, apoi a urmat
istoria sau existența lumii în timp. Ceea ce ne certifică această afirmație este
Revelația însăși, Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură. Am ales această ordine,
a Celor Două Izvoare al Revelației Sfinte, tocmai să evidențiez faptul că
înainte de a scrie Moise Cartea Facerii exista deja o istorie nescrisă a creației,
o istorie descoperită de Dumnezeu, ferită de erori și subtilități omenești. Așa
vrea Dumnezeu istoria lumii: curată, obiectivă și plină de expresia prezenței
Sale întru ea. „Revelația se propagă așadar numai prin raportul intim dintre
mine și tine, căci aceasta reprezintă istoria și creațiunea neatinse de păcat, așa
cum a ieșit din mâna lui Dumnezeu”.
Din punct de vedere teologic, nu există istorie de tip arianist. Mereu
în istoria unui neam creștin a fost evidențiată și prezența lui Dumnezeu în
evenimentele temporale ale acelui popor. Așadar, nu există o Istorie a
României și o Istoriei a Bisericii Ortodoxe Române fără suprapunere,
aproape perfectă, de evenimente desfășurate prin voia și lucrarea lui
Dumnezeu și implicarea comunității largi de creștini, cu atât mai mult cu cât
începutul istoric al acestui neam românesc coincide cu începutul unei
identități creștine mărturisită și trăită pe aceste meleaguri.
Atât din punct filosofic, sociologic cât și teologic, timpul istoric este
lucrul cel mai important pentru existența umană. Chiar judecata
dumnezeiască ne-ar putea întreba la sfârșitul veacurilor: Ce ai făcut cu timpul
tău, cu viața ta istorică? |
|