| REZUMAT: |
A aborda un subiect ce ține de istoria Bisericii reprezintă o reală
provocare, întrucât asistăm în permanență la ciocnirea a două viziuni,
asupra cărora trebuie să reflectăm: una teologică, respectiv una laică,
asupra evenimentelor în cauză. Provocarea devine tot mai mare atunci
când subiectul ales ilustrează un moment de cotitură pentru Biserică, prin
amploarea și consecințele sale, așa cum se dovedește problematica
Bisericii catolice în perioada de după Conciliul din Trento (1545‐1563),
cunoscută și sub denumirea generică de „vârsta Reformelor” sau „epoca
confesionalizării”, când bătrânul continent era traversat de mari prefaceri
instituționale și cultural‐religioase. |
|