| REZUMAT: |
Ţara Năsăudului îşi înmănunchează trăsăturile de specificitate dintr-o serie
de elemente inedite, naturale şi antropice, a căror asociere spaţială şi funcţionare
organică o proiectează într-o construcţie de netăgăduită originalitate. Avem în
vedere faptul că ea nu situează elementul morfologic favorabil, clasica depresiune
intra sau perimontană, la temelia constituirii propriului habitat, ci alternanţa
sinuoasă a picioarelor de plai desprinse din culmile Rodnei şi Tibleşului şi
orientate, ca un evantai, spre un culoar major de vale: cel al Someşului Mare. În al
doilea rând, ea nu s-a grefat, precum Ţara Moţilor, pe substratul dominant al două
resurse principale, aurul şi lemnul, ci pe mozaicul de oportunităţi ale unui mediu
natural ce n-a excelat prin abundenţă, dar s-a dovedit mai mult decât ospitalier în
detaliile sale. Şi, nu în ultimul rând, Ţara Năsăudului îşi datorează personalitatea
oamenilor săi, de la Tănase Tudoran, primul român tras pe roata istoriei la
„Mocirla” din Salva, în 1763, la „cătanele negre”, menţionate cu admiraţie de
Napoleon în ordinul de zi de la Arcole, şi până la academicienii săi, mai numeroşi
parcă aici ca în orice altă parte a binecuvântatului pământ românesc. |
|