| REZUMAT: |
Teologia şi spiritualitatea ortodoxă se adresează omului în
unitatea sa dihotomică: trup şi suflet. Revelaţia dumnezeiască,
completă şi desăvârşită prin întruparea Fiului lui Dumnezeu în
Unicul Ipostas al lui Iisus Hristos, nu lasă suspiciuni în ceea ce
priveşte superioritatea sufletului în detrimentul trupului, a spiritului
în detrimentul materiei, a harului în detrimentul naturii
create. Dimpotrivă, omul, chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 26), îşi
valorifică această postură, peste veacuri, doar ca unitate voită şi
modelată de către Creator, sinteză a celor două lumi: spirituală
şi materială.
În poporul lui Israel, moartea nu era doar o problemă a
lumii văzute, ci ridica probleme de ordin religios şi teologic.
După credinţa creştină, existenţa creaţiei are trei etape: de la
creaţie până la Hristos, cea în Hristos sau determinată de către
Hristos până la sfârşitul formei actuale a lumii, şi cea care
urmează după acest sfârşit. Pentru cei ce nu L-au cunoscut pe
Hristos, ea are numai două etape: cea de la începutul existenţei
lor până la moarte şi cea de după moarte. |
|