| REZUMAT: |
Dialogurile bilaterale pe care Biserica Ortodoxă
Răsăriteană le are cu Bisericile neortodoxe și comunitățile
creștine au menirea de a le apropia pe acestea, de a se
îmbogăți teologic unele pe celelalte, cu idealul neascuns
de a ajunge la consens teologic și la unitatea de credință.
Desigur, idealul este nobil și toți partenerii de dialog îl
îmbrățișează. Dificultatea apare, însă, atunci când tradițiile
diferite au opinii divergente pe teme comune, matricea
culturală punându-și amprenta pe modul de a face teologie
din comunități ecleziale aflate în dialog. Azi dialogurile
ecumenice au ajuns într-un impas, unele chestiuni teologice
supuse dezbaterii ecumenice, părând de nereconciliat.
Spre exemplu, chestiunea hirotoniei femeii a făcut ca
dialogul bilateral dintre ortodocși și anglicani, de altfel
foarte promițător, să fie redus în intensitate. În aceeași
tipologie se încadrează și dialogul ecumenic contemporan
în ceea ce privește chestiunile de morală, cum ar fi
problema comunității LGBT sau chestiunile legate de
bioetică (avort, eutanasie, transplant de organ ș.a.). |
|