| REZUMAT: |
Medicii și istoricii au multe lucruri în comun, pentru că profesiile
cărora li s-au dedicat au în centrul preocupărilor omul și influențele
care-i condiționează existența. Ambele domenii folosesc ca instrument
de lucru știința, care în timp a reușit să se substituie „corpului sensibil”
din om. Există încă mulți care se gândesc la credință și cugetă la
știință rămânând nedumeriți, pe când alții sunt înghițiți de abisul pe
care acestea l-au săpat, îndepărtându-se definitiv atât de știință, cât și
de credință. Cei mai prudenți construiesc o punte peste prăpastia cea
primejdioasă, adaptându-se când la credință, când la știință, stând așa,
călare, pe o conștiință fără teamă. Desigur, sentimentele oamenilor
sunt diferite și fiecare are libertatea de a alege pe care parte a prăpastiei
va poposi. |
|