| REZUMAT: |
O lungă perioadă de timp, ceea ce-i unea pe intelectualii care studiau
la Budapesta sau Viena era în primul rând orizontul geografic. Născuţi
în diferite colţuri ale Imperiului, ei au trecut prin capitalele acestuia,
unde au studiat sau au rămas un timp, după care întorși în locurile
natale au început să aibă o bogată activitate intelectuală în domeniul
în care s-au pregătit.
Acești „provinciali” se considerau mai presus de toate „cetăţeni
ai Imperiului”, slujitori fideli ai împăratului și a unui ideal cosmopolit
de esenţă luministă. Iată un univers comun, lipsit complet de furia
identitară, cea care va face mai târziu numeroase victime și care nu
va cunoaște ura faţă de alte popoare sau pornirile centrifuge.
Idealul politic al acestor oameni, întemniţaţi uneori în propria
ţară, consta în lupta pentru drepturi egale ale compatrioţilor lor. Aceasta
îi făcea să creadă într-un cosmopolitism luminat, într-o pace helvetică
sau după cum spunea Titu Maiorescu în slujirea patriotismului „doar
în limitele adevărului”.
Revoluţia de la 1848 a răsturnat însă radical mentalităţile și atitudinile,
iar conștiinţa naţională s-a dezvoltat vertiginos în sânul etniilor. |
|