| REZUMAT: |
Într-o modernitate a contrastelor puternice, a dezbinărilor profunde, a relativismul individualist, a
valorizării excesive a vieţii biologice, considerată ca unica formă de împlinire a existenţei umane ce se
rezumă aproape exclusiv la planul material, într-o lume în care valorile spiritualităţii creştine sunt tot
mai contestate, Biserica este chemată la un nou tip de pastoraţie. Discursul ei misionar trebuie să fie
unul viu, dinamic, relevant pentru omul contemporan, urmărind iniţierea lui în tainele vieţii viitoare şi
în gustarea din harul Împărăţiei Cerurilor. În acest sens, un rol major revine Teologiei, care este
chemată la o ieşire din „captivitatea babilonică” a stereotipurilor, a limbajului sec, a rutinei şi a lipsei
de relevanţă pentru realităţile dure ale societăţii contemporane. |
|