| REZUMAT: |
Orientările educaționale actuale, cum sunt modelul constructivist
al instruirii sau pedagogia interactivă, aduc tot mai mult în discuție
importanța abordării unor strategii de includere a învățării colaborative
în practica școlară curentă la toate nivelurile de învățământ, din
preșcolaritate până la nivelul universitar.
Viziunile, strategiile și practicile educaționale vizate de cultura
postmodernă supun la provocări continue. Asistăm în prezent la
schimbarea accentului în pedagogie, de la normativitate, la diversitate și
flexibilitate. Memorarea cunoștințelor face loc construcției acestora.
Dirijarea cu strictețe a învățării este o opțiune abandonată în favoarea
autonomiei învățării. Profesorul contemporan este un „formator”, nu
doar un simplu „informator”. |
|