| REZUMAT: |
Se pun legitim o serie de întrebări: în ce măsură societatea românească,
Biserica, în cei 100 de ani de la Marea Unire, a reuşit să
păstreze unitatea şi identitatea spirituală? Cât sunt de periculoase şi
distructive provocările noi în societatea post-modernă şi în ce măsură
acestea contribuie la slăbirea unităţii şi a identităţii spirituale
ale poporului român? Ce soluţii poate oferi Biserica societăţii româneşti
de azi pentru a ajunge la unitatea spirituală şi morală a ţării de
acum 100 de ani! Ce rol joacă Biserica Ortodoxă Română azi, pentru
salvarea comuniunii, atât de încercată în sânul Ortodoxiei ecumenice?
Cum poate Biserica noastră să refacă dialogul inter-creştin,
atât de necesar pentru promovarea şi păstrarea valorilor creştine
şi morale comune? Care ar fi proiectele de viitor în ceea ce priveşte
dialogul dintre credinţă şi cultură? |
|