| REZUMAT: |
În prima jumătate a sec. XX în fizică s‐a produs o mutație pe
care epistemologii o consideră paradigmatică. Fritjof Capra
(2004) o pune în evidență ca trecere de la mecanicismul
newtonian la holismul mecanicii cuantice și al relativității. E
trecerea de la o reprezentare a lumii centrată pe cauzalitate
locală la una în care operează o cauzalitate globală. În universul
indivizibil și dinamic pe care noua fizică îl descrie spațiul și
timpul și‐au schimbat proprietățile, iar existenţa materiei este
înlocuită cu tendinţe de existenţă exprimate ca probabilităţi.
Natura funcționează ca reţea de conexiuni non‐locale între
părţile întregului unitar. Realitatea care li dezvăluie fizicienilor
la capătul demersurilor de explorare a lumii atomice și
subatomice e stranie și paradoxală. Poate cel mai greu de
gestionat e relația nouă dintre cercetător și obiectul cercetării pe
care o impun articulările acestei realități. |
|