| REZUMAT: |
Lucrarea aceasta încearcă să se înscrie pe linia
efortului a numeroși teologi ortodocși din secolul al XX-lea, care au
apreciat că identificarea influențelor eterodoxe din teologia ortodoxă
post-bizantină constituie o sarcină importantă a teologiei ortodoxe contemporane.
Ea vizează reînnoirea și întărirea „conștiinței dogmatice”
a ortodocșilor – supusă unor felurite atacuri, dar și unei eroziuni lente,
precum și precizarea clară a pozițiilor de pe care se poartă dialogul
ecumenic, având în același timp în vedere legătura indisolubilă dintre
dogmă și viața Bisericii.
|
|