| REZUMAT: |
Literatura sapienţială a Vechiului Testament este recunoscută prin influenţa sa
asupra formării morale, intelectuale şi spirituale a omului. În Sfânta Scriptură,
înţelepciunea este acea calitate morală şi practică, care ghidează şi armonizează
caracterul individului, pentru a lua decizii care sunt în acelaşi timp drepte şi benefice.
Incursiunea în literatura înţelepciunii ne va introduce într-o serie de aspecte ale vieţii
umane, relevante pentru viaţa fiecărui individ în parte şi implicit a relaţiilor cu ceilalţi
indivizi. Literatura sapienţială se înscrie, în această dorinţă divină de a salva omenirea
căzută, dorinţă a lui Dumnezeu de a reînnoi legămintele şi acordurilor sacre cu
coroana creaţiei, spre redobândirea stării de har pierdută.
În lipsa unei structurări tematice a scrierilor sapienţiale, am hotărât pentru
temele alese, în lucrarea de faţă, să localizez fiecare proverb din cărţile sapienţiale, în
funcţie de domeniul profesional abordat, să-l comentez, coroborând versetele pentru o
lămurire a subiectului ales. Fiecare proverb, în parte, oferă o învăţătură cu o
perspectivă nouă, plină de înţelepciune, precum şi nouă abordare care ne permite să
reevaluăm tot ceea ce ne înconjoară, inclusiv relaţiile interpersonale, raportat la câteva
domenii ştiinţifice, cum ar fi medicina, economia şi dreptul. |
|