| REZUMAT: |
Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur este descrisă
cel mai adesea prin epitete superlative, menite să
evidenţieze calităţile sale excepţionale, datorită cărora
Dumnezeu l-a încununat cu aura sfinţeniei.
De foarte multe ori exprimarea aceasta reverenţioasă
şi exagerat laudativă „a întărit o prăpastie mare”
(Lc 16, 26) între sfinţi şi oamenii care îi venerează, între
„Biserica triumfătoare” şi „Biserica luptătoare”. Creştinii
de rând îi privesc cu multă afecţiune şi admiraţie, dar de
la o considerabilă distanţă pe sfinţii aşezaţi pe piedestale
atât de înalte, încât venerarea este aproape permanent
însoţită de o nevoie acută de a evidenţia nevrednicia
noastră, a celor ce-i cinstim. |
|