| REZUMAT: |
Până la Revoluția din decembrie 1989, studierea istoriei presei era, în primul rând,
apanajul cercetătorilor de la institutele de cercetare din subordinea Academiei R.S.
România, uneori și al cadrelor didactice universitare, mai ales de la facultățile cu
profil filologic, unde se preda și un curs de istorie a presei.
Dincolo de regimul cenzurii comuniste, în care au apărut studiile și cercetările
de istorie a presei românești, cu toate consecințele de rigoare (de pildă, supradimensionarea
presei social-democrate și ignorarea completă a presei de dreapta), aceste
studii (în Dicționarul presei literare românești, Ion Hangiu consemnează peste o sută
de titluri – monografii de publicații, antologii, studii sectoriale etc. –, care au fost
scrise de profesioniști, rămânând și azi excelente, ca rigoare, originalitate, aparat critic,
mod profesionist de transcriere a textelor etc.). |
|