| REZUMAT: |
Kerygma evanghelică a însoțit misiunea Apostolilor
încă de la început și stă la baza nașterii Bisericii
ca „eveniment al L(l)ogosului”, așezată înainte de
„înrolarea” în viața acesteia prin botezul în numele lui
Dumnezeu Treime. Sfârșitul Evangheliei după Matei
cuprinde cuvântul testamentar al lui Hristos cu referire
la necesitatea proclamării: „Drept aceea, mergând,
învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui
și al Fiului și al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească
toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în
toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 19-20).
Poporul asculta cuvântul plin de Duh al Apostolilor
și primea botezul, născându-se Biserici, comunități de
credință și euharistice, cu episcopi, preoți și diaconi.
Viața Bisericii avea în vedere inițierea în învățătura
Apostolilor, jertfa euharistică, rugăciunea și viața în
comun (koinonia): „Și stăruiau în învăţătura apostolilor
și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni”
(Faptele Apostolilor 2, 42). |
|