| REZUMAT: |
Examinarea literaturii de specialitate din ultimii ani, în special a celei consacrate
organizării spațiului geografic au scos în evidență caracterul pragmatic al abordărilor privind
studiul entităților teritoriale de diferite tipuri și ordine de mărime (Aspinal et al., 2000, Petrea,
2002, 2005, Blancher et al., 2006, Pulselli et al., 2008, Nourry, 2008, Ianoș et al., 2000, 2009,
Pulselli, 2010, Boggia et al., 2010, Bastianoni et al., 2011, Pulselli et al., 2011, Schaldach et
al., 2011 Vogel, 2012, Iojă et al., 2014, Morandi et al., 2014, Lambert et al., 2014, Tudor et
al., 2014 etc.). Demersul inițial a fost întreprins într-o primă etapă de căutări ale unor direcții
actuale în cercetarea geografică integrată, în special în privința identificării acelor elemente
de noutate și inovație metodologică, care să se încadreze într-un mod cât se poate de pertinent
criteriilor cercetării geografice pe considerente sistemice. Rezultatele obținute prin cercetări
în urma confruntării multor geografi cu realitatea complexă a faptelor geografice, integrate
structural și funcțional, ce trebuie să aibă ca finalitate “înțelegerea proprietăților emergente și
sinergice ce apar în evoluția lor sistemică” (Petrea, 2002), evidențiază avantajele practice ale
unei abordări de orientare sistemică în geografie. |
|