| REZUMAT: |
Dacă ne referim la intersubiectivitate ca la un fundament pentru constituirea
de către eu şi celălalt a relaţiilor sociale, atunci prin teoriile intersubiectivităţii se
explicitează modalităţile prin care un eu şi tu împărtăşesc experienţe din lumea
vieţii şi comunică.
Relaţionarea intersubiectivă este simplu spus ce se întâmplă aici şi acum. O
comunitate educaţională este intersubiectivă atunci cânt toţi participanţii sunt
convinşi de unicitatea perspectivei lor şi ei interacţionează pe baza unui conţinut
dat. Prin interacţiunea asupra conţinutului dat, prin comunicare, se naşte de fapt o
nouă lume comună. Un astfel de context a fost numit de unii filosofi comunitate
dialogică sau comunitate hermeneutică. Ceea ce este interesant în acest context
este interacţiunea dintre subiecţi şi finalitatea acestei interacţiuni la nivelul vieţii
cotidiene. Astfel partenerii cooperează pentru a stabili o lume împărtăşită în
comun în care consensul este posibil şi sensul poate fi stabilit între participanţi. |
|