| REZUMAT: |
De la o pedagogie clasică, tradițională, în care profesorul era cel
care transmitea informația deja prelucrată, în care acesta deținea
adevărul absolut, iar modalitatea de transmitere era frontală, s‐a trecut
la o pedagogie care are la bază modelul formării și al reflecției
personale, care îi face pe elevi responsabili de demersul lor de învățare
și care are o dominantă mai puțin transmisivă. O astfel de abordare,
care este centrată pe elev sau pe colectivul de elevi, corespunde unei
pedagogii care promovează activitatea și interactivitatea, încadrându‐se
în paradigma constructivistă și socioconstructivistă, ea promovând
descoperirea noului de către cei care învață și stabilirea de relații între
ei. |
|