| REZUMAT: |
Migrația românească își are începuturile la sfârșitul secolului al
XIX‐lea și începutul secolului XX, destinația fiind SUA. Cei mai mulți
emigranți români proveneau din Transilvania și Banat, motivele fiind
dificultățile economice, persecuția etnică și persecuția religioasă. După
1945, ocupația sovietică și regimul comunist au determinat un nou val de
emigrări definitive către țările din blocul de vest, oriunde puteau ajunge,
precum și peste ocean, SUA și Canada. Deși majoritatea emigranților
solicitau azil politic, motivul real era cel de natură economică de cele mai
multe ori. Potrivit statisticilor UNCHR din 2001, numărul cetățenilor
români care au solicitat statutul de refugiat în țările occidentale a crescut de
la 2.864 solicitanți de azil în 1980 la 14.864 în 1989, pe măsură ce condițiile
de viață din România regimului ceaușist se înăspreau. |
|