La începutul anilor 2000, pe măsură ce lumea devenea tot mai urbanizată și globalizată se părea că stilul de viață al marilor orașe se va revărsa tot mai mult împrejur, ajungându-se în situația de a fi adoptat pe toată suprafața planetei.

Teza globalizării anunța uniformizarea globală a unei culturi care era, în mod esențial, specifică aglomerațiilor urbane mari. Pentru politică, prognozele erau unele similare. În 2002, despre politica americană, se argumenta că extinderea rapidă și continuă a spațiilor metropolitane va duce la expansiunea valorilor sociale urbane și în teritoriile din jur și, în consecință, va servi la ancorarea, dacă nu definitivă, cel puțin pentru o perioadă lungă de timp a Partidului Democrat ca principala forță în democrația Statelor Unite (Judis și Teixeira 2002).