| REZUMAT: |
În perioada desfășurării muncii de teren, tendința de a refuza purtarea unei discuții despre
platforma din Săvinești a fost frecventă. Chiar dacă recomandările fuseseră abundente încă de la
început – dat fiind caracterul cvasi-mono-industrial al zonei centrate pe industria chimică –
posibilitatea unui interviu nu a fost agreabilă pentru numeroși potențiali respondenți. Adesea,
împotrivirea era vehementă încă de la prima conversație telefonică, alteori predomina amânarea
repetată a discuțiilor. Dintre aceste cazuri, unul a ieșit însă în evidență. Parte dintr-un șir de
potențiali respondenți pensionați după Revoluție, persoana în cauză a acceptat acordarea unui
interviu după menționarea recomandării primite. Ajuns la fața locului (o cafenea din centrul
municipiului Piatra-Neamț), a urmat apelul de curtoazie: răspunsul și atitudinea s-a schimbat,
transformându-se în critică la adresa guvernelor trecute responsabile pentru „distrugerea”
industriei locale unde a muncit timp de 40 de ani. Nemijlocit, a refuzat întrevederea și orice contact
ulterior. |
|