| REZUMAT: |
Cateheza zilelor noastre trebuie să fie puternic ancorată în
realitățile prezente, pentru a fi modernă, actuală, persuasivă. Dar nu trebuie uitat faptul că
ea are niște rădăcini, fără de care „modernitatea” nu ar fi fost posibilă. Iar rădăcinile extrag
și transmit spre noi seva învățăturilor ortodoxe din izvoarele sacre ale Scripturii și ale
Sfinților Părinți, totodată, din tot ce s-a vorbit, s-a scris și s-a făcut bine și frumos până în
zilele noastre. Vorbind de Scriptură și Sfinții Părinți, să nu uităm de primul mileniu creștin,
cu tezaurul comun al Bisericii nedespărțite din Răsărit și Apus. Ulterior anului 1054, anul
schismei, s-au conturat tradiții specifice, dar nu total diferite. Conținuturile sunt comune, în
bună parte, diferențierile fiind observabile mai ales din punct de vedere metodologic.
Întrucât creștinii români, ortodocși și catolici, au viețuit și viețuiesc de secole bune în
același spațiu socio-cultural, se impune de la sine cunoașterea și valorificarea reciprocă a
elementelor specifice privind doctrina și cultul, inclusiv a celor mai bune metode privind
misiunea creștină, în general, și cateheza, în mod special. |
|