| REZUMAT: |
Când distinsul prof. Leonida Dănilă de la Liceul „Liviu Rebreanu”
din Bistrița ne vorbea despre geografia limbii române și ajungea la
dialectul aromân, îl evoca elogios pe colegul său de breaslă, prof.
Ioan Cutova. Elevii de la Liceul „Andrei Mureșanu” unde acesta preda
Limba și literatura română vorbeau cu respect despre acest dascăl al
lor, căruia îi apreciau calitățile didactice, dar și erudiția cu care își
concepea propriile texte literare. Despre Teohar Mihadaș am aflat
mai târziu, când am citit volumul „Pe muntele Ebal”. Exista un pasaj
în care acesta descrie cum fusese închis de securitate în beciurile unei
clădiri de pe B-dul Republicii din Bistrița, unde mai târziu a funcționat
Școala Sanitară. Am avut curiozitatea să inspectez acel loc de detenție,
pe când eram directorul Școlii, și mi-am dat seama că naratorul nu a
exagerat cu nimic. |
|