| REZUMAT: |
În 2022, Universitatea Babeș-Bolyai aniversează 120 de ani de la nașterea
profesorului Dumitru Popovici și 70 de ani de la moartea lui. O aritmetică
simplă ne spune, la vederea acestor cifre, că profesorul de literatură română și
directorul Seminarului disciplinei respective, a fost un tânăr excepțional – și că
a murit prea repede. O trecere rapidă prin Facultatea de Litere e de-ajuns ca să
vorbească neinițiatului despre importanța pe care memoria lui D. Popovici o
are între istoriile noastre fondatoare: fotografiile lui străjuiesc sala de Consiliu,
respectiv sala de festivități (care îi și poartă numele). Inițiații (în manuscrise și
arhive ale familiei acesteia de universitari clujeni, care îi conține, alături de D.
Popovici [1902–1952], pe fiica sa, Ioana Em. Petrescu [1941–1990] și pe soțul ei,
Liviu Petrescu [1941–1999]) pot descoperi, între volumele vechi ale Bibliotecii
de la Litere, cărți care au aparținut Seminarului de istoria literaturii române
moderne și în marginile cărora creionul bont al profesorului trasa linii groase
(roșii, de obicei) pentru fragmentele pe care le va fi folosit la cursuri. |
|